Manichiurista pe post de secretara de ambasada

Nevasta soferului trebuia sa aiba si ea un salariu, nu, atunci a primit functia
de secretara, secretara de ambasada, la nivel de insarcinat cu afaceri
externe, cine stie, cunoaste.
Acum, secretara asta nu prea stia exact cu ce se mananca diplomatia in
zona, ea mai mult cu barfa si cu halatul alb patat de oja pe holurile
Ambasadei, ca deh, viata e grea, cu doua salarii/diurne ce-or fi fost.
Avea baiat mare in tara. Cum venea un delegat din tara si se caza in
ambasada, secretara il bombarda cu dragalasenii, nu de altceva, dar ca
sa-i duca si ei la copil pachete, care erau interzise. Deci sa fie
clar: n-aveai voie sa aduci scrisori sau pachete in tara, era lege, dar
de fapt aducandu-le iti asumai un foarte mare risc pentru ca nu stiai
ce contin si puteai s-o patesti urat de tot, dar despre acest subiect
cu alta ocazie. Asa, prin urmare, doamna secretara m-a tot curtat, ca
vine Pastele, sa-i trimita si ea copilului un ou de ciocolata, azi asa,
maine asa si vine ziua plecarii mele spre casa; ma trezesc cu un gentoi
mare si greu lasat in masina tipului de la economic, care ma ducea la
aeroport.
Cand am vazut gentoiul greu, constienta fiind ca deja mai am alte extra
pachete de la destinatia anterioara, ca nu am putut sa-i refuz pe
colegii de-acolo, fiecare cu nevoile lui din tara, stiam ca deja am
extrakilograme, aveam un excedent de bagaj pentru mostre, dar banuiam
ca-l depasesc cu mult, am vazut negru in fata ochilor, zburam cu o alta
companie mai necrutatoare si-am zis ce-o fi o fi, sa incercam. Intrucat
la aeroport a trebuit sa renunt la gentoiul greu, nu m-au lasat sub
nici o forma sa-l iau cu mine, i-am spus tipului de la economic ca-l
rog sa-i duca gentoiul inapoi secretarei, la care el disperat in
priviri a spus, da, dar mai bine sa o sunam.
Vazandu-l atat de speriat (stia el ce stia, numai eu nu stiam!), am
sunat la ambasada, i-am explicat secretarei ce rau imi pare, dar nu am
bani sa platesc excedent de bagaj pentru gentoiul ei, am plecat mai
departe si mi-am vazut de drum.

Partea a doua a povestirii
Revin in acea tara dupa un timp. Insarcinatul cu afaceri se poarta urat
cu mine, imi intinde curse, ma umileste, ma urmareste, ma pandeste la
cotitura si nu-mi dadeam seama care-i motivul si nelamurita am plecat
si-am revenit in sezonul urmator de contractare.
Manichiurista-secretara nu mai era la post. Dupa ce am avut un schimb
de idei cu d-l insarcinat si ne-am cunoscut mai bine, mi-a marturisit
cauzele nemultumirilor sale legate de mine si m-a intrebat daca am
refuzat cuiva un “pachetel” pentru dus in tara si i l-am lasat
persoanei la usa, fara nici o explicatie. Cand mi-am dat seama cat de
lucrata fusesem de catre o toapa de manichiurista, ajunsa secretara de
ambasada si mare mincinoasa si intriganta, am zis ca asa ceva nu se
poate. Atunci i-am destainuit d-lui insarcinat povestea cu toate
detaliile, sugerandu-i sa ceara dovezi de la tipul de la economic(care
fusesese trimis in tara pentru comportamentul neadecvat al nevestei) si
uite-asa m-am reabilitat in ochii lui.
Acum vine morala: sa te fereasca cel de sus de muieri intrigante si
proaste, n-am nimic cu ele, dar una ca asta iti poate ruina cariera cu
topismele ei.
Preluat din arhiva autoarei, cu acordul acesteia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s